duminică, 15 noiembrie 2009


Un stol de umbre inaripate
Se ridica din tine
Surtandu-ti sufletul
Spre un cuib de soapte.
Vazduhul e plin de particule inghetate
Si stolul de umbre se pierde-ntr-o gura cu noapte
Lasand in urmasunet de aripi sficuite
De un suflet purtat spre un cuib de soapte.

duminică, 8 noiembrie 2009

Amintiri


Se facea ca fusesem condamnat sa ma descopar din amintiri. Sa-mi strang memoriile intr-o punga si sa scot biletele cu acele franturi si sa le pun cap la cap, intr-o descoperire dadaica.
Amintire din copilarie, cu pusti ce se alergau printre copaci umbrosi sau se catarau dupa fructe ori pur si simplu… de placerea de a sta cocotati. O pun alaturi de alta hartie cu amintiri e ceea ce tocmai am extras , o frantura plina de romantism copilaresc: eu pe un trotuar, ea pe altul. Ma bufneste rasul. Ce surprize imi mai rezerva punga asta? Mai ales cand e plina de amintiri.
In fiecare zi o iei de la capat, chiar daca ai avea puse in ordine asa, alandala, totusi toate amintirile pe care le-ai scos din punga cu o zi in urma. Poate, din cand in cand, unuia dintre noi, in cazul in care ar fi supus la o asa cazna, i se poate intampla sa i se termine amintirile din punga. Oare s-ar descoperi? Parca o vad deja mergand spre o sala de festivitati, gandindu-se ca, uite, m-am descoperit. Da… eu sunt in toate acestea amintiri si.. STIU CINE SUNT!
Si totusi pentru ca asa e firea umana , unii dintre cei ce se vor indrepta in momentul terminarii memoriilor spre sala isi vor pune intrebarea: Oare? (Recunosc, ma aflu printre acestia). Totul pe lumea asta are o explicatie simpla si clara, nu-i asa? Cel putin asa se spune. Descoperirea si constientizarea propriei persoane oare sta doar in amintiri? In simpla poveste a vietii tale? Oare toate faptele te definesc ca fiind tu?
Ma auzeam soptindu-mi in timp ce scoteam, in continuare franturi din punga. Acestea sunt amintirile mele si am simtit nevoia sa incerc totusi sa le pun intr-o ordine, sa ma reprezinte ca atare – ca sa pot sa uite si sa-mi vad, apoi, mai departe de treaba si de viata. Cel putin, asa am crezut, stand in coltul acela, scotand hartii si mormaind un cantec. Dar nu m-a auzit nimeni.

Momentul


Ploua in momentul in care-mi plangeam trupul in tine.
Ne pierdeam astfel, in stropi exteriori si interiori
De picaturi afective codificate, adiacente,
Unui profil emotional al ideii de ploaie corporala.
Sub asediul unui flux continuu
Ne ratacim in noi uitand de nuante
Experimentand momentul.
Si ploua…

Vorbe


In intuneric,
Imi justific utilitatea adaptarii la negru simtitor,
Tactil, prin traducerile degetelor, ce le pun in paranteze,
Tinandu-le deoparte de zgomotele inimii.
In intuneric,
Imi justific continuitatea miscarii in negru orbitor,
Dificil, prin intamplarile picioarelor,
Ce imi spun in perifraze, originile incorecte si faptele indepartarii.

vineri, 23 octombrie 2009

Viata si prietenia

Uneori viata nu tine cu tine ,
Iti vine sa te duci intr-un loc , departe , sa urli de durere
Nimeni sa nu te auda ,
Nimeni sa nu iti simta durerea pe care o porti
Doar tu sa stii
Sa tii in tine toata durerea ,
Caci multi prieteni
Te lasa la greu ,
Putini te ajuta sa treci peste greutati .
Dar prietenii adevarati ,
Iti sar in ajutor , cand nu ai nevoie ,
Pentru ca lor le pasa ,
Si nu te mint , cand ai nevoie de ei .
Putinor oameni poti sa le adresezi cuvantul "prieten" !

joi, 13 august 2009

W h y ?

To them I am simply an object from the past that they wish will disappear
Then why do I exist?
Why am I alive?
When I thougt about this
I could find no answer
But as you live you need a reason otherwise its the same as being dead
I then came to this conclusion
I exist to kill every human besides myself
Fighting only for yourself living while only loving yourself
If you think that everybody else simply exists to allow your experience that feeling nothing is better than that world
As long as there are people in this world for me to kill and continue to feel that joy of living ,
My existence will not vanish....

sâmbătă, 25 iulie 2009

No time , Enough .

In this life we don`t have enough time to live
In this life just money have the power ..
But the feelings don`t matter
What is in our hearts..Is far from being love
Why the sky have sun ?
Why our hearts are different than the sky
On the sky , power has the sun
In the night , on the sky , the stars are glowing .
Not time for love ... No time for nothing ... We are just lost shadows on the ocean !

luni, 8 iunie 2009

Sentiment de Vara !


Soare.Ploaie.Nisip.Valuri.
Este abia inceputul unui alt inceput
Alte sentimente
Alte zile
Alte inceputuri!
Locuri noi.
Persoane diferite.
Ganduri diferite.
Priviti in nisip
Vedeti viitoru`!
Uitati trecutul!
E inceputul a 3 luni de iubire.dragoste.
Uitati ce a fost!
E V a r a !

Imi ajunge..


Nu mai pot!
Te vreau inapoi!
Imi ajunge cat mi`ai lipsit!
Am vrut sa vad daca ma iubesti,
Tu ma iubeai
Eu greseam..
Eu cobeam...
Te mai iubesc..
Te mai doresc..
Dar..
Te urasc!
Urasc ca te iubesc
Urasc ca ai fost in viata mea atat
Urasc ca nu mai pot trai ceva ce odata traiam numai noi..
Ceva ce nu il poti avea cu nimeni!
Nu imi e dor de tine,
Imi e dor de noi!

duminică, 24 mai 2009

Inca ..


Eu inca aud glasul tau dulce in ecoul din mare..
Inca iti vad privirea in apa cristalina..
Inca te aud strigandu'ma si spunandu'mi "Hey,TE IUBESC"
Inca te pot simti , ca ma iei in brate
Inca te pot vedea in fata ochilor mei
Inca iti pot vedea zambetu` tau ce nu il pot avea milioane..

sâmbătă, 16 mai 2009

Sentimente pierdute ..


Siraguri de sentimente se intind de'a lungul malului marii . Aceleasi sentimente si lacrimi le simt .
Nimic nu e diferit sau schimbat .
Stau si ma plimb cu picoarele in apa ,
Si simt ca marea vrea sa ma ia ,
Simt sentimente de ura . minciuna . tradare .
Sentimentul de dragoste e pierdut in fundul marii
Unde se mai oglindeste decat soarele
Chipul tau e pierdut ,
In adancul marii .

Ploaie calda ..


Ploaia calda de vara pe umeri ma atinge
Am in suflet durerea si simt ca nu se va stinge
Poate ca asa-i mai bine sa plec sa uit de tine
Nu... nu cred ca-ntr-o viata as putea
De ce simt in sarutul tau oare un ezitant ramas bun
Priveste-ma-n ochi sa-ntelegi sentimentele pe care nu stiu sa ti le spun
Sufletul meu te striga vino nu-ti fie frica
Nu voi lasa nici o lacrima de a ta sa se scurga.

Raspunsuri ..


Căutarea răspunsurilor constituie o călătorie lungă şi tumultoasă
De ce trăim ?
Ca să nu murim!
De ce iubim ?
Ca să trăim !
De ce, mereu de ce ?!
De ce nu ce ?
Pentru ce ne întrebăm mereu ?
De ce ne închinăm la un singur zeu ?
Fără răspuns nu există întrebare ,
Iar fără întrebare nu există răspuns ,
Aşa cum fără zare nu există mare ...
Aşa cum fără plete în vânt nu există tuns.

Rasul lui Dumnezeu


L-am auzit pe Dumnezeu razand, in timp ce-si turna un pahar de vin.
“Niciun om nu are de ce sa se scuze in fata Mea!
Stii, pacatul nu exista”, imi zise El senin.
“Nu te uita mirat, stiu bine ce iti zic,”
- si-si mai turna un pahar -
“am inventat Omul, si-asta-i deajuns”, si rase iar… amar.

Do you love me ?


Do You Love Me?
A lover asked his beloved,
Do you love yourself more
than you love me?
The beloved replied,
I have died to myself
and I live for you.
I’ve disappeared from myself
and my attributes.
I am present only for you.
I have forgotten all my learning,
but from knowing you
I have become a scholar.
I have lost all my strength,
but from your power
I am able.
If I love myself
I love you.
If I love you
I love myself.